Existentialistul si feminista s-au iubit in timp ce isi citeau unul altuia cartile, stimulandu-si creativitatea, razvratindu-se unul impotriva altuia in fraze si concepte filosofice, dorindu-si cu ardoare o iubire libera care, in final, avea sa fie catalogata drept un act de libertinaj.
"Omul este condamnat sa fie liber", spunea Sartre in timp ce Simone avea sa-l completeze cu deja celebra "femeie nu te nasti, ci devii".
In viziunea lor, au trait impreuna o viata intreaga intelegand ca iubirea este un "santier unde se lucreaza permanent la consolidarea legaturilor emotionale".
ASA SE IUBEAU EI...
Sartre, un narcisist convins, avea nevoie de femei. Practic nu le dorea doar pentru sex. Drumul pana in pat il fermeca pe Sartre. Constient de faptul ca este respingator, se folosea de forta cuvintelor pentru a-si ingenunchia victimele.
Adora sa-si inlantuiasca femeile, sa imblanzeasca scorpiile care-i opuneau rezistenta. Tot acest joc devenise un preludiu necesar pentru el si, totodata, un postludiu mai mult decat suficient la cafeaua de dimineata pe care o savura in compania lui Simone de Beauvoir.
Isi povesteau excentricitatile. De multe ori, Simone, care practica un joc asemanator, isi seducea studentele, cu care se spune ca avea relatii sexuale, dupa care i le pasa lui Sartre pentru conversatia de dupa. Asa se iubeau ei...
CEI DOI FILOSOFI REBELI
"Traim intr-o iubire esentiala", avea sa spuna Sartre la inceputul relatiei lor cand au facut un pact straniu pentru conceptiile aniilor '60, de a frecventa si alte persoane despre care sa isi povesteasca cu lux de amanunte atunci cand se intalnesc.
In felul lor au blamat convenientele si dependentele unui mariaj, incercand sa sparga tiparele, autodefinindu-se drept un cuplu rebel. Numai ca, atunci cand cineva impune reguli intr-un cuplu, se intampla sa fie si cel care isi respecta regulile cu sfintenie. Asa se face ca Sartre a fost un adevarat Don Juan iar Simone, desi a tinut relatia pana la sfarsit si a sustinut acest concept al libertatii sau poate chiar al libertinajului, a lasat sa se intrevada, in scrierile sale, urme de tristete.
Dupa moartea sa, in aprilie 1986, au iesit la iveala pagini din jurnal, publicate cu aviditate de presa vremii care nu credea in loialitatea si, in acelasi timp, libertinajul celebrului cuplu.
Nu le-a fost cu mirare sa constate ca Beauvoir era dependenta de Sartre, adesea manata de gelozie, dor, chinuita de singuratate, macinata de suferinte refulate in idei filosofice.
PACTUL CU DRAGOSTEA
Cei doi s-au cunoscut de tineri, in 1929, la facultatea de Filosofie, in pragul lucrarii de licenta. Ea- sclipitoare, frumoasa si ambitioasa. El- un copil minune, urat dar plin de exuberanta.
La examenul final el s-a clasat primul si ea a doua, desi examinatorii au cazut de acord ca ea a fost mai bine pregatita si, pe langa aceasta, cea mai tanara candidata care a primit vreodata acest titlu. Simone de Beauvoir nu s-a aratat deranjata, ba chiar l-a gasit irezistibil pe Sartre.
Iremediabil s-a indragostit de mintea lui, de felul exuberant de a-si trai viata. O dragoste pe care Jean-Paul Sartre a tinut mortis sa o delimiteze. Au convenit ca legatura lor sa dureze doi ani, dupa care, puteau sa se vada mai departe, fara a avea insa o relatie exclusiva. Zis si facut. Au continuat o relatie de mare productivitate intelectuala, dar fara obligatia loialitatii. Un pact pe care au reusit sa il respecte toata viata.
Si-au oferit unul altuia libertatea in schimbul sinceritatii absolute. O transparenta totala care, in viziunea lor, anula orice urma de infidelitate. Urau minciuna instaurata in cuplurile casatorite, fapt pentru care isi vor spune unul altuia adevarul cel mai crunt. Numai ca, feminista Simone avea sa isi subjuge, fara a recunoaste vreodata, fiinta in slujba pasiunilor si doleantelor lui Sartre.
LEGATURI PRIMEJDIOASE
Supusa lui, e gata sa ii indeplineasca orice dorinta, de la a-i procura bani si pana la a a-i facilita tot felul de relatii amoroase prin tot felul de intrigi demne de romanul lui Choderlos de Laclos. Totusi, in acelasi timp, isi extrage din aceasta dependenta forta necesara femeii pentru a deveni femeie. Nu intamplator cartea sa, "Al doilea sex", devine Biblia miscarii feministe europene.
Relatia cu Sartre o ajuta de altfel sa isi recapete personalitatea scriitoriceasca. "In viata mea am de notat un succes incontestabil: relatia mea cu Sartre. In mai mult de 30 de ani, a existat o singura noapte in care noi doi am dormit despartiti. Iar faptul ca am stat impreuna atatia ani nu a atenuat deloc pasiunea discutiilor noastre.", avea sa marturiseasca Simone de Beauvoir. Iubitul sau Sartre, promotorul existentialismului, avea sa ii replice: "Tu esti pentru mine relatia necesara; toti ceilalti sunt intamplatori."
Gandind si scriind, Simone de Beauvoir si Sartre au incercat sa creeze lumi tangibile. Au calatorit enorm impreuna, impartasind experiente, discutand filosofie. Simone de Beauvoir se implica activ in cauze politice delicate pentru acea perioada, precum avortul sau violenta impotriva femeilor. Era insa distanta si serioasa. "Lipsa zambetului era felul ei de a se proteja de ceilalti", povestea o prietena a scriitoarei.
O TEZA FILOSOFICA SE DESTRAMA
"Omul nu este determinat de ceva preexistent. El se defineste prin alegerile pe care le face, prin angajamentele sale, prin existenta sa. Aceasta libertate este uneori cel mai frumos cadou si cea mai mare povara", aveau sa sustina cei doi in teza lor existentialista despre om si lume.
Nu s-au casatorit niciodata, nu au avut copii, iar relatiile sexuale le-au intrerupt dupa 10 ani. Nu au locuit niciodata impreuna, insa mereu au fost aproape unul de altul. Au avut multe iubiri, dar aventurile ei au fost considerabil mai putine decat cele ale lui Sartre. Desi a stiut in permanenta de femeile lui, Simone a suferit de gelozie atunci cand iubitele de-o noapte deveneau de-o luna. Cu toate astea, de Beauvoir se mintea prin dictoane. "Ce folos sa locuim sub acelasi acoperis cand lumea este proprietatea noastra comuna?" se intreba ea. Nimic, nici macar dragostea nu trebuie sa fie o piedica in calea vietii intense, a dorintei de explorare a lumii, a dorintei de a-ti darui corpul bucuriilor si tristetilor existentei, experientelor variate, intalnirilor...asumandu-ti uneori si pretul lor. Si, desi o viata intreaga au incercat sa demonstreze ca pot trai unul fara altul, atunci cand Sartre a parasit-o definitv pe Simone toate conceptele au cazut. La cativa ani dupa moartea lui, fix in aceeasi zi in care el parasea lumea, Simone de Beauvoir accepta sa locuiasca impreuna sub acelasi acoperis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu