Cu cat inaintezi in viata iti dai seama ca nimic nu inveti, ci regresezi in amintire. Este ca si cum ai imita o lume pe care ai mai trait-o candva. Nu castigam nimic, ci ne recastigam. Identitatea cu noi insine este o evolutie intoarsa. Toata viata noastra nu e decat un suspin cosmic . Noi insine nu suntem decat niste rani ale firii.
Nimic nu e bine "corelat" pe lumea asta. Cat timp pierdem cu oameni care nu ne inteleg, cata afectiune risipim pentru oameni care nu ne simt...Iar pentru cei putini, care ne sunt cu adevarat apropiati, nu gasim decat cateva cuvinte, cateva minute, cateva zambete, cateva vorbe...Mai intotdeauna ce e mai bun in noi il dam oamenilor care n-au ce face cu darurile noastre. De ce-o fii asa?...De ce preferam sa cautam pierzandu-ne timpul, decat sa tinem in brate ceea ce am inteles demult ca este vrednic de noi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu