Butterfly fly away....

Teaser

     Omul este inzestrat cu facultatea cunoasterii si cu pofta cautarii. Este o fiinta care tinde sa devina libera. “Omul este condamnat sa fie liber”. M-am gandit eu asa... 

I'm such a fucking lady...

Bona valetudo melior est quam maximae divitiae.

     Imi mai pun problema daca viata are sau nu un sens. In realitate, totul se reduce la a sti daca e sau nu suportabila. "Cerul senin ne obliga la mai multe intristari decat cel cenusiu, caci ne pune in fata sperantelor la care n-avem curajul sa ajungem, pe cand ultimul ne ingroapa fara alternative". Prin tristeti cazi "prizonier" lui Dumnezeu si astfel ajungi sa nu te mai mangaie nimic in afara de viata in El.
     Miracolul mortii nu consta in ceea ce sfarseste ea, ci in ceea ce incepe. Nu ma inspaimanta nimic in faptul ca moartea pune capat biologiei si incheie definitiv viata. Sub acest aspect cunosc deja moartea; din experientele mele, din ceea ce vad la altii, m-am intalnit de nenumarate ori cu fenomenele morti...cu agonia, cu stingerea, oprirea pe loc. Am murit de atatea ori pana acum, ca orice om. Pentru ca fiecare cunoaste moartea in acest sens. Ce nu cunoaste nimeni este inceputul de dupa moarte. Este adevarat ca dupa fiecare "moarte" in viata reusim intr-un fel sau altul sa ne nastem din nou, sa "luam viata de la capat"...In cursul vietii renastem necontenit, dar cu aceleasi valori, cu aceeasi experienta. Nu este o schimbare decisiva, unica, ireversibila. Schimbarea ireversibila o experimentam numai prin moarte adevarata. Si ceea ce e miraculos in aceasta moarte e faptul ca odata cu ea incepe "ceva" deosebit de ceea ce ne asteptam sau ne inchipuiam c-o sa fie. Se continua "ceva" pe care noi nu avem ochi sa-l vedem in timpul vietii, "ceva" pe care noi l-am fi putut cunoaste in timpul vietii, o taina, un mister.....

Struggling

Miguel - Sure Thing

Asculta mai multe audio hip-hop

LOVE  you  like  a BROTHER,
TREAT  you like a  FRIEND.
RESPECT  you  like  a  LOVER
You could bet that
Never gotta sweat that

If you be the CASH, I'll be the RUBBERBAND
You be the MATCH, I'm gon be the FUSE, boom
PAINTER  baby, you could be the  MUSE
I'm the REPORTER  baby, you could be the NEWS
Cause you're the CIGARETTE  and I'm the SMOKER
We raise a BET, cause you're the JOKER
You are the CHALK  and I can be the BLACKBOARD
You could be the TALK  and I could be the WALK

Even when the sky comes falling
Even when the sun don't shine
I got faith in you and I
So put your pretty little hand in mine
Even when we're down to the wire baby
Even when it's do or die
We could do it baby, simple and plain
Cause this love is a sure thing

You could be the LOVER, I'll be the FIGHTER  baby
If I'm the BLUNT,  you could be the LIGHTER  babe
Fire it up
WRITER  baby, you could be the QUOTE
If I'm the LYRIC  baby, you could be the NOTE. record that
SAINT  I'm a SINNER,  PRIZE  I'm a WINNER,  it's you
What can I do to deserve that
PAPER  baby, I'll be the PEN
Say that I'm the ONE, cause girl you're a TEN
Now rock with me babe, let me hold you in my arms, talk with me babe

This love between you and I is simple as pie baby
It's such a sure thing
Ooh it such a sure thing

O poza cat o mie de cuvinte....

-----> Dreamin' Chillin' <------

Deal with it

     A visa cu ochii deschisi, e o calitate, un dar (si in acelasi timp si un defect), tot ce conteaza este atunci cand cazi in visele amintirilor sa nu devii depresiv, ci sa te bucuri de tot ceea ce iti ofera viata, cu bune cu rele nu sunt decat experiente care trebuie privite ca pe niste invataturi nu ca pe niste esecuri asa ca visati, visati, visati si bucurati-va ca nimic nu e intamplator pe lumea asta, iar la sfarsitul zilei toate se leaga si fiti impacati cu trecutul ca sa traiti in prezent.

ATAT.

     Eu sunt doar o lacrima pe obrazul timpului. Eu nu m-am nascut ca sa schimb lumea ci ca sa o ascult si s-o inteleg. Daca ceilalti n-au inteles lucrul asta, nu-i nimic...am un graunte de Duh Sfant din care am sa le daruiesc tuturor (de fapt fiecaruia) o rugaciune si un strop de iubire fiecaruia. Mai mult nu pot face. Restul depinde de fiecare...Am facut si eu tot ce-am putut.

Cosi felice da toccare il cielo con un dito

 Solo la tua voce ascotto
La tua voce soave come il vento
fresca come la rugiada di matina


Solo la tua voce ascotto
e mi pedro nel silenzio del cielo
e mi nascondo nel tepore del tuo cuore...

Just when the caterpillar thought the world was over, it became a butterfly...

     Nu regret nimic din tot ceea ce-am trait pana acum. Tot ceea ce mi-a daruit viata frumos mi-a incantat sufletul; tot ceea ce a fost dureros m-a facut mai buna, mai intelegatoare si m-a impins sa fiu mai tare in drumul pe care mi l-am ales; tot ceea ce am facut bun mi-a adus o clipa de bucurie, multumire si chiar de fericire, tot ceea ce am gresit m-a invatat sa ma maturizez, sa cer iertare si sa nu mai repet ceea ce-a suparat sau deranjat. Am iubit, am gresit, am ras, am plans, am mangaiat, am suferit...am trait. Am fost asa cum nici eu nu-mi inchipuiam ca pot fi. Am vazut, am auzit, am gustat, am pipait, am mirosit....mi s-au dat toate simturile lumii asteia. Am gandit, am simtit cu tot sufletul si cel mai important...am visat si am sperat spre tot ceea ce Universul poate face mai bun din evolutia unui suflet de om. Am primit tot ceea ce i se poate darui unui om.
     Nu regret nimic. Asa cum sunt, iti multumesc Doamne pentru ca m-ai invatat sa inec in iubire tot ceea ce ma inconjoara...

La luna diventa il sole, la notte il giorno, perche dietro ogni persona se ne nasconde un'altra...forse piu bella, forse piu brutta...forse la tua...

Lamb - Gabriel

Asculta mai multe audio diverse

UNSPREZECE MINUTE-Paulo Coelho

"-a aruncat o pietricica in apa. In locul unde a cazut piatra, au aparut mici cercuri care s-au marit, s-au largit, pana cand au atins o rata ce trecea intamplator pe-acolo si n'avea nimic de-a face cu piatra. In loc sa se sperie de unda neasteptata, rata s-a hotarat sa se joace cu ea.- Pot continua asa. Pot insa, ca ratusca de pe lac, sa ma joc si sa ma amuz de ondulatia care s-a format brusc si a dezechilibrat apa.
     Piatra are un nume: pasiunea. Ea poate descrie frumusetea unei intalniri fulminante dintre doua persoane, dar nu se margineste la atata. O gasim in surescitarea intalnirii neasteptate, in vointa de a realiza ceva cu fervoare, in certitudinea ca iti vei putea realiza un vis. Pasiunea ne da semnale care ne calauzesc viata- si mie imi revine sa descifrez aceste semnale".

Nu imi pare rau de nimic din ceea ce-am facut, imi pare rau de ceea ce as fi putut sa fac si n-am facut...

Fericire...Partea a II-a

     Fericirea altuia merita orice renuntare. Nu confortul lui, nu orgoliul-ci fericirea. Majoritatea oamenilor practica renuntarea pentru confortul celorlalti; si o practica din lasitate, din lene, din indiferenta. Renunti la tine ca sa nu plictisesti pe celalalt, sa nu-l contrazici, sa nu-l obosesti, sa nu-l incomodezi. Aceasta nu e renuntare, ci lasitate. Se va spune: "Dar asa inteleg oamenii fericirea, asta e conceptia lor despre fericire, e bine sa le-o pastram". Nu prea cred chestia asta. Oamenii exagereaza intotdeauna influenta unui act de-al lor asupra semenilor. De fapt, isi camufleaza prin asta dorinta lor de a nu fi pusi in situatii neconfortabile. Se spune: "N-am vrut sa-i raspund ca sa nu-l fac sa sufere". Adevarul e altul, n-a vrut sa-i spuna pentru ca s-ar fi aflat atunci intr-o situatie incomoda, desi cel de-al doilea n-ar fi suferit intr-atat cat lasa a intelege cel dintai. Cand toleram slabiciunile unora nu inseamna ca le procuram fericirea. Le mentinem confortul, atata tot.
     Dar daca la urma urmelor, fericiea n-ar fi decat o serie de lucruri confortabile? Este un punct de vedere care, cu o inteligenta mai ascutita decat a mea, s-ar putea sustine. Numai ca, asemenea discutii nu ma intereseaza, desi par destul de originale. Raman la parerea mea: o serie prelungita de conforturi nu creeaza fericirea. Mai intai, orice confort are o parte negativa: absenta lui aduce o atenuare a placerii, poate chiar durerea si suferinta. Pe cand fericirea este o stare din care nu se mai poate lua nimic. Apoi, un confort poate fi situat, localizat, exteriorizat; il schimbi, il indepartezi, il porti cu tine. Pe cand fericirea este o stare fluida, la care nu se ajunge prin grade; nu urcam spre ea, nu o cucerim, nu o marim. Ea este, pur si simplu.
     

Fericire...Partea I

     Fericirea este o problema pe care nu trebuie sa ti-o pui niciodata pentru tine. Fericirea are un sens si un continut concret numai atunci cand o consideri pentru altul. De cate ori spui: "daca fac cutare lucru, daca sacrific cutare slabiciune, daca trec cutare obstacol-sunt fericit!", de cate ori iti spui astfel, traiesti o iluzie, care te face sa suferi mai mult si mai deznadajduit. Ne putem aranja conforturi, bucurii, placeri, satisfactii, recompense, dar niciodata nu putem anticipa si realiza fericirea. De cate ori reducem notiunea aceasta la propria noastra personalitate ea isi pierde complet sensul. E reala atat timp cat e absenta, cat timp e o simpla nostalgie, o asteptare, o iluzie. De cate ori veti crea mintal sau sentimental o fericire, care se afla undeva in spatiu sau timp, fiti siguri ca nu o veti intalni niciodata. E stranie aceasta "obiectivitate" a fericiri. Este unul dintre putinele lucruri pe care nu le putem realiza singuri pentru noi. Dimpotriva, putem face un numar infinit de oameni fericiti, de un numar infinit de ori. Fericirea ajunge concreta numai atunci cand o dorinta care o precede este indreptata de catre altul. Pentru realizarea fericirii altuia, nici o renuntare nu e prea mare, nici un sacrificiu nu e prea costisitor. Un om care intelege ca nu poate atinge niciodata fericirea prin propriile mijloace, nu are decat un singur lucru de facut: sa aduca fericire altora.
     A trai in realitate este cea dintai datorie a noastra. Si niciodata nu verificam mai decisiv realitatea decat in suferinta noastra si in fericirea altora. Maximul de concret il cuprindem in aceste doua extreme, niciodata intre ele. Este o iluzie sa crezi ca o viata obisnuita, mediocra, fara suferinte si fara fericiri, intruchipeaza viata reala. Cele mai "mizerabile" iluzii, cele mai otravite idealuri, cele mai deprimante abstractiuni sunt legate de aceasta alergare dupa fericirea noastra. Daca ne este dat sa cunoastem candva fericirea, o vom intalni pe neasteptate, pe nevrute, de la altul: daruita, nu cucerita. Nu este o lege morala ceea ce spun eu aici, este o stare naturala, reala. Un om cu cat este mai tare cu atat are mai putina nevoie de el. Taria nu se masoara prin raporturile dintre om si lume, ci dintre om si el insusi. Cu cat renunti mai mult la tine, cu atat esti mai plin pe dinauntru, esti mai concret si mai viu.
    

Noua ne-a fost dat sa ni se impleteasca drumul...

   Dragostea...iubirea, ele sunt cele care iti fura imaginatia si iti dau puterea sa continui viata oricat de grea ar fi. E greu sa treci prin viata daca nu ai o persoana langa tine care sa te inteleaga si sa te asculte, sa te sprijine. Pentru fiecare exista o astfel de persoana cu care sa imparta tot ce include viata: tristeti, dezamagiri, amagiri, tradari, bucurii, fericiri, amintiri, nebunii, nostalgii...

UNSPREZECE MINUTE-Paulo Coelho

     "Azi am trecut prin fata unui parc de distractii. Cum nu pot continua sa cheltuiesc bani la intamplare, m-am gandit ca ar fii mai bine sa observ oamenii. M-am oprit mult timp in fata montagne-russe-ului: am vazut ca majoritatea persoanelor intrau acolo in cautarea senzatiilor tari, dar cand incepea sa functioneze, mureau de frica si cereau oprirea carucioarelor.

     Atunci ce vor? Daca aleg aventura, n-ar trebui sa fie pregatite ca sa mearga pana la capat? Sau cred ca ar fi mai inteligent sa nu treaca prin atatea urcusuri si coborasuri si sa stea tot timpul intr-un carusel, invartindu-se in acelasi loc?

     In clipa cand sunt prea singura ca sa ma gandesc la dragoste, dar simt nevoia sa ma conving ca asta se va intampla, imi voi gasi o slujba si ma aflu aici pentru ca am ales destinul acesta. Montagne-russe-ul e viata mea, viata este un joc dur si halucinant, viata inseamna salturi cu parasuta, inseamna risc, inseamna sa cazi si sa te ridici, inseamna alpinism, inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci.

     Nu e usor sa fiu departe de familia mea, de limba in care-mi pot exprima toate emotiile si sentimentele, dar de azi inainte cand voi fi deprimata, imi voi aminti de acel parc de distractii. Daca as fi adormit si m-as fi trezit brusc intr-un montagne-russe, oare ce as simti?

     Bun, prima senzatie ar fii ca sunt prizoniera, as fi ingrozita de curbe, mi-ar veni sa vomit si sa plec de-acolo. Dar daca ma incredintez ca sinele sunt destinul meu, ca Dumnezeu conduce mecanismul, cosmarul acesta s-ar transforma in stimulent. exact ceea ce este, un montagne-russe, o jucarie sigura si confortabila, care ajunge la terminus, dar din care, cat tine calatoria, trebuie sa privesc peisajul din jur, sa tip de emotie". 

Ce e sinceritatea?...

     Ce e sinceritatea?... A fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a nu maslui nimic, a te deschide tot. Cam asta e. Numai ca, criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu atunci cand nu ascunzi nimic celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa nu ascunzi. Este paradoxal, dar asa este. Sinceritatea ta se verifica nu prin tine, ci prin celalalt. "Daca minciuna este intotdeauna un defect, sinceritatea nu este intotdeauna o calitate".
     Ca si in prietenie, in sinceritate nu poti fi mereu tu insuti. Esti iubit nu pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica sau verifica. Si nu te poti plange, pentru ca toata lumea face la fel.
     Exista si alt fel de sinceritati, dupa cum exista si alt fel de prietenii, e drept putine, dar exista. Este destinul ca intotdeauna marile sinceritati sau marile prietenii sa para neintelese si paradoxale.

     Ceea ce intristeaza oarecum o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Inteleg prin "libertate" vointa celuilalt de-a se schimba, ba chiar de-a se compromite, de a face altceva decat ceea ce a facut pana atunci. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine intr-un anumit fel, cu o anumita tinuta, cu un anumit comportament, cu un anumit fel de a reactiona, de a vorbi, de a gandi, de a simti. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor?... Esti descompus, distribuit, asimilat, dupa voia si capriciile lor, dupa modul in care esti vazut doar de ei. Daca insa intr-o zi vrei sa fii liber si vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine, atunci nu mai esti acelasi bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Prietenia cea mai incercata iti ofera uneori ziduri de nestrabatut. Si asta deoarece o prietenie nu se verifica in asa numitele "ceasuri grele". O prietenie se verifica prin capacitatea de libertate pe care i-o poti acorda celuilalt. A ajuta un prieten la nevoie nu inseamna numai a-l ajuta sau incalzi cu mangaierile tale (asta cred ca o pot face toti), ci a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere, a nu-l pretui pentru ceea ce iti convine.
     Dar de fapt, asta nu-ti cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata prietenie sau adevarata sinceritate.

Sunrise...Sunrise...

-----> Sunrise... nu ai observat ca nu observam ce repede trece o noapte....

Timp...

Inotand in curcubeu

Am simtit cum se topesc vorbele

Si cum se preling pe ochiul mort al intunericului...

Am simtit sloiuri de cuart

M-au inchis in candelabrul tacerii

Si m-au condamnat sa visez

Penegrand printre meandrele timpului.

Parul iernii prelins tacut printre pietre

Si singuratatea batandu-mi in  geam

Cu priviri albe de fulgi

Sunt perdele ale unei inimi ingalbenite de soare...

Ganduri de ceara se topesc,

Pe la ureche vajaie sonate

Iarna...iarna...iarna

Candva am vazut viata intre patru ochi...Ce sa-mi mai spuna oare privirile trecatorilor?...

   Eu sunt convinsa ca normalul in viata trebuie sa fie macar multumirea, daca fericirea nu poate fi atinsa atat de des. Doamne si ce nebunie este in lume! Ce aviditate... Ce frenetica exaltare pe lucruri de o materialitate atat de mediocra... Cotidianul a devenit ordinar. Prefer sa stau "in afara vietii" decat sa "ma amestec" traind in mod stupid si animalic intr-o ametita cautare a simturilor. Sigur ca-mi dau seama ca traiesc "periculos" fata de ceea ce se intampla in jurul meu, dar cel putin stiu ca nu am gust de cenusa in suflet. Ma intreb oare daca durerea nu este dovada libertatii omului de a alege, libertatea omului de a gresi sau de a nu gresi.

Daca trandafirul se va ofili, cine va mai pretui spinii?...

  O viata fara iubire, fara vecinatatea celui iubit nu e decat o comedie cu sertarase. Le tragi afara unul dupa altul si le impingi iarasi la loc trecand in graba la celalalt. Tot ce se petrece, fie chiar bun si insemnat, abia daca se inlantuie. Trebuie pretutindeni sa o iei de la inceput si ai vrea pretutindeni sa termini.

    "Pasiunile sunt boli fara speranta, ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le-ar face cu adevarat primejdioase".

Ma doare ca pot vedea viitorul ca pe un trecut repetabil...

E o prostie sa crezi ca durerea urmeaza bucuriei si bucuria durerii. Lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Si bucuria si durerea tind catre o stare neutra, de calm sufletesc, de neutralitate pasionala. cand atingi aceasta indiferenta coborandu-te dintr-o stare de bucurie pastrezi o anumita impresie de tristete, de melancolie. Si poate de aceea ni se pare ca bucuriei ii urmeaza intotdeauna tristetea, durerea. Cand experimentezi insa starea neutra a echilibrului dupa o durere adanca, aproape ca o socoti o beatitudine, o mare liniste sufleteasca, o foarte mare toleranta a tot si toate, o dorinta sincera de mila, de caritate; in sfarsit, ceea ce e foarte pretios, o sete de valori trainice, universale, cateodata prea omenesti. Dar se pare ca suntem prea toleranti fata de tot ceea ce ne putem aminti ca sa mai putem face o comparatie.

EU....

EU am venit pe lume,

Ca sa-ncurc pe altii;

Eu am venit pe lume

Sa cunosc lumea si sa uit;

Sa am doua fețe:

Unii o stiu pe una,

Altii pe alta,

Si nimeni pe-amandoua

EU am venit pe lume

Sa rad, sa plang, 

Si sa spun atatea lucruri

In atatea feluri,

Dar nimeni nu m-aude.

Cumplita liniste...

De-as fi ramas in neant

Nu mai m-as fi condamnat

Pentru o atat de impura existenta...