Ma doare ca pot vedea viitorul ca pe un trecut repetabil...

E o prostie sa crezi ca durerea urmeaza bucuriei si bucuria durerii. Lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Si bucuria si durerea tind catre o stare neutra, de calm sufletesc, de neutralitate pasionala. cand atingi aceasta indiferenta coborandu-te dintr-o stare de bucurie pastrezi o anumita impresie de tristete, de melancolie. Si poate de aceea ni se pare ca bucuriei ii urmeaza intotdeauna tristetea, durerea. Cand experimentezi insa starea neutra a echilibrului dupa o durere adanca, aproape ca o socoti o beatitudine, o mare liniste sufleteasca, o foarte mare toleranta a tot si toate, o dorinta sincera de mila, de caritate; in sfarsit, ceea ce e foarte pretios, o sete de valori trainice, universale, cateodata prea omenesti. Dar se pare ca suntem prea toleranti fata de tot ceea ce ne putem aminti ca sa mai putem face o comparatie.