Candva am vazut viata intre patru ochi...Ce sa-mi mai spuna oare privirile trecatorilor?...

   Eu sunt convinsa ca normalul in viata trebuie sa fie macar multumirea, daca fericirea nu poate fi atinsa atat de des. Doamne si ce nebunie este in lume! Ce aviditate... Ce frenetica exaltare pe lucruri de o materialitate atat de mediocra... Cotidianul a devenit ordinar. Prefer sa stau "in afara vietii" decat sa "ma amestec" traind in mod stupid si animalic intr-o ametita cautare a simturilor. Sigur ca-mi dau seama ca traiesc "periculos" fata de ceea ce se intampla in jurul meu, dar cel putin stiu ca nu am gust de cenusa in suflet. Ma intreb oare daca durerea nu este dovada libertatii omului de a alege, libertatea omului de a gresi sau de a nu gresi.